Originea universului: evoluție sau creație?

Încă de la crearea lumii, ființa inteligentă sub numele de om, se întreabă Cine a creat pământul (sau de unde a apărut ), Cine a creat omul (sau de unde a apărut) și ce se va întâmpla după moartea acestuia. Unii consideră că totul a apărut din nimic – universul, pământul, însuși noi oamenii și tot ce ne înconjoară (plante, animale, etc.), pe când alții consideră că toată materia (universul, pământul, oamenii, etc.) are Un Creator – Dumnezeu. Această dispută privind originile universului, pământului și vieții continuă deja de mult timp.

ev_or_cr__cci

Bing Bang-ul și evoluționismul

Bing bang-ul este una din ipotezele cu privire la originea universului, conform căreia totul a apărut din nimic, de obicei fiind folosită de atei iar în ultimii ani și de Biserica Romano – Catolică, papa Francisc spunând că Bin Bang-ul și ipoteza evoluției sunt adevărate și că Dumnezeu nu este Un magician cu o bachetă magică.[1] Această ipoteză a fost întemeiată de fizicianul și preotul catolic Georges Lemaître, totuși el credea în faptul că Dumnezeu este Creatorul universului.[2] Conform ipotezei acesteia universul a apărut cu 13,81 miliarde de ani în urmă. Este clar negru pe alb că contrazice în mod direct spusele Bibliei, conform căreia universul are mii de ani și nu miliarde.
A doua ipoteză este evoluționismul. În majoritate ipoteza dată este îmbrățișată de atei și cu părere de rău, în ultimul timp de unii „creștini”. Conform acestei ipoteze, viața de pe pământ nu a fost cauzată de Dumnezeu, ci totul a apărut la întâmplare și a trecut printr-un lung proces de evoluție până ce s-a ajuns la formele de viață actuale. Dexonline.ro ne dă următoarea definiție:

„Teorie conform căreia speciile sunt rezultatul unui proces continuu de evoluție, care a început odată cu formarea primei celule.”

Așadar, Bing Bangu-ul și evoluționismul nu sunt compatibile cu Sfânta Scriptură (Biblia).[3] Aceste ipoteze constitue perechea perfectă și preferată a ateilor, deoarece Îl exclude pe Dumnezeu ca Creator a tot.

Dumnezeu

Conform Bibliei, universul nu a fost creat cu milioane și sute de mii de ani în urmă, ci cu mii de ani, cifra fiind sub 10.000.[4]
În ce privește durata creării universului, pământului și tuturor vietăților, inclusiv și a omului – este de 6 zile a câte 24 de ore:

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.” (Geneza 1:31)

Nu este nevoie de multă pricepere ca să se observe contradicția dintre aceste două concepții. Biblia afirmă un lucru și aceste ipoteze altul. Așadar, apare întrebarea: care concepție este corectă? Biblia, care mai este numită Cuvântul Lui Dumnezeu, cu alte cuvinte Însuși Dumnezeu sau oamenii cu ipotezele lor variabile?

Evoluționismul

„Originea speciilor” – cartea care face parte din lista cărților care cel mai mult au influențat lumea. Această carte a fost publicată în 1859, autor fiind bine-cunoscutul naturalist: Charles Darwin. Cu toate că Darwin nu a fost primul care a scris despre selecția naturală, totuși, cartea sa a atras o mai mare atenție.[5] Dar, înainte de a vorbi despre selecția naturală, trebuie ca privirile să fie întoarse spre origini. Cum a apărut viața pe pământ? Care a fost prima viață? Aceastea sunt întrebările la care trebuie de dat un răspuns în primul rând.

Prima viață

Biologii materialiști se străduie în primul rând să dovedească pe o cale pur materialistă, că viața a apărut din ne-viață și poate fi creată în laborator.[6] Dacă evoluționismul este adevărat, atunci trecerea de la ne-viață la viață trebuia să fi avut loc „prin procese naturale care pot fi explicate prin aceleași legi ale naturii care operează și astăzi”. Cu toate că mulți savanți credeau că această problemă va fi rezolvată, soluționarea ei este de fapt mult prea departe, această soluționare materialistă neexistând probabil, aceasta din pricina complexității formidabile chiar și a uneia dintre cele mai simple ființe.[7] Pentru formarea acestei prime celule, conform evoluționismului este nevoie de selecție naturală. Dar apare o problemă. Selecția naturală nu „acționează la nivelul evoluției chimice, care încearcă să explice originea primei forme de viață pornind de la substanțe chimice mai simple. Theodosius Dobzhansky, a zis: « Selecția naturală prebiologică este o contradicție de termeni »”. Aceasta din cauză că, pentru ca selecția naturală să funcționeze, este nevoie de un organism care să fie capabil să se autoreproducă, dar acest organism (autoreproducător) nu poate exista „până nu există informația necesară din ADN”. În acest caz nici chiar „ipoteza ARN-ului primar” nu constitue o rezolvare, deoarece „molecula de ARN are nevoie de informație ca să poată funcționa, la fel ca și cea de ADN, și astfel ne-am întors [din nou] la problema privind sursa informației. De asemenea, pentru replicarea unei singue porțiuni de ARN, trebuie să existe în preajmă o moleculă identică de ARN. Ca să existe o șansă rezonabilă de a obține două molecule identice de ARN de o lungime corespunzătoare, ar fi nevoie de o bibliotecă de zece miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de molecule ARN, și acest fapt elimină complet posibilitatea originii accidentale a vreunui sistem primitiv de replicare. Jay Roth, fost profesor de biologie celulară și moleculară la Universitatea din Connecticut și expert în acizi nucleici, a afirmat că indiferent dacă matrița originală a primului sistem viu a fost ARN-ul sau ADN-ul, trebuie depășită aceeași problemă fundamentală”.[8] Prin secolul XIX erau oameni de știință care credeau în faptul că viața poate apărea din ne-viață, printre ei numărându-se și Darwin. Prin secolul XX chiar, Stanley Miller a încercat să dovedească că viața poate apărea de la sine, din materie moartă în materie vie, prin bine-cunoscutul nereușit experiment: Miller – Urey. Primul om care a dovedit științific că viața nu provine din materie moartă, a fost Louis Pasteur, celebru om de știință. În Evul Mediu oamenii credeau că materia moartă generează, adesea creaturi vii. Se credea că viermii, șoarecii și insectele apar din materialele ce le înconjoară.[9] De fapt, studiind istoria, iese la iveală faptul că, probabil, evoluționismul a fost influențat de vechi concepții păgâne. De exemplu:

„În mitologia sumeriană, oamenii și zeii au apărut prin amestecul apeii dulci cu cea sărată. Anaximandru, în secolul 5 î. H., credea că animalele au apărut din mare, datorită căldurii solare. Empedocle, în secolul 4 î. H., credea că viața s-a născut din pământ, din mâlul încălzit, din care au ieșit segmente de viață, [cum ar fi] membre izolate, ochi fără cap și așa mai departe. Democrit, spre exemplu, prin secolul 4 î. H., considera că omul s-a plămădit ca un vierme din mâl, din mâl încălzit. Aristotel, care a trăit cu aproximativ 350 ani î. H., considera că s-a trecut spontan de la ne-viu la viu, prin influența unor elemente intermediare. Teofrast din Eresos, prin secolul 3 î. H., considera că plantele se pot metamorfoza spontan. Lucrețiu, care a trăit aproximativ cu 50-100 de ani î. H., spunea că speciile au apărut prin combinația întâmplătoare a unor elemente. Albertus Magnus, în secolul XII, era convins că plantele pot trece dintr-o specie în alta sub influența solului. Credea că orzul se poate transforma în grâu iar stejarii în viță de vie […] Filosofii medievali încercau să obțină șoareci din făină de grâu și, deasemenea, din cârpe murdare.”[10]

Muațiile

Mutațiile reprezintă erori de copiere a informației genetice. O schimbare întâmplătoare (în condiții naturale) în codul ADN. Una din cauzele mutațiilor este radiația – fie din partea soarelui și stelelor, fie din cauza exploziilor nucleare și a accidentelor la centrele nucleare.[11] Adepții evoluționismului cred că „mutațiile pot da naștere la informații și structuri noi, în ciuda faptului că nimeni nu poate da vreun exemplu clar al manifestării acestora în lumea naturală”. Conform teoriei neo-darwiniste, variația ființelor de pe acest pământ a fost cauzată de mutațiile genetice aleatoare.[12] Sună frumos. Problema este că mutațiile sunt detrimentale, nu se obține un organizm mai bun. „Este greu de găsit o mutație favorabilă […] Mesajul încâlcit este mai puțin clar decât mesajul original.”[13] Rearanjarea aleatoarie a informației duce la pierderea ei, nu la îmbunătățirea ei.[14] „Dintre toate mutațiile posibile, doar o mică fracțiune va duce la creșterea informației – însă majoritatea dintre acestea nu va conferi niciun beneficiu organismului.”[15] Este ca și cum ai amesteca cuvintele unei poezii. Rezultatul nu va fi un roman best-seller, ci dimpotrivă: un amestec de cuvinte din care nu se înțelege nimic.

Selecția naturală

Conform teoriei neo-darwiniste, selecția naturală „dă direcție variației cauzate prin mutație genetică și, peste milioane de ani, determină speciația în cadrul unui soi de animale, precum și evoluția unui soi de animale într‐altul”.[16] Prin cercetările ulterioare s-a constatat că selecția naturală nu este capabilă să creeze ceva cu adevărat nou. De fapt, selecția naturală este un proces de conservare în natură, „ nu poate crea nimic – tot ceea ce poate face este să „aleagă” între diferite „variante” care deja există […] Acest lucru este clar demonstrat de către Gerd Müller, profesor de zoologie la Universitatea din Viena: «…selecția nu are capacitate inovativă: elimină sau păstrează ceea ce există».”[17][18]

Creaționismul

În comparație cu evouluționismul, creaționismul afirmă că în spatele creației se află un Creator necreat, care a creat universul, pământul și viața de pe el:

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” (Geneza 1:1)

Creația a durat 6 zile a câte 24 de ore, nu milioane de ani. Așadar, care sunt argumentele care arată că Creatorul este sursa creației și nu ipotezele discutate?

Complexitatea ireductibilă

În interviul lui Lee Strobel cu Michael J. Behe, Behe îi explică acestuia ce înseamnă complexitate ireductibilă. Deasemenea, acest Behe este și autorul cărții bine-cunoscute Darwin’s Black Box. Behe afimă că „un sistem sau un dispozitiv are o complexitate ireductibilă atunci când este alcătutit dintr-un număr de componente diferite care conlucrează toate împreună pentru a îndeplini sarcina sistemului, iar dacă s-ar îndepărta o singură componentă, sitemul nu ar mai funcționa. Un sistem de o complexitate ireductibilă este foarte puțin probabil să fi fost alcătuit piesă-cu-piesă printr-un proces darwinist, pentru că sistemul trebuie să fie complet ca să poată funcționa”.[19] Un exemplu este încheietura genunchiului omului, „aceasta conține șaisprezece caracteristici care îi sunt esențiale pentru a funcționa”. Alte exemple de mecanisme complexe, „ireductibile la nivel biochimic care pot fi explicate doar prin design‐ul inteligent” sunt: transportul proteinelor în interiorul celulei, sistemul imunitar, coagularea sângelui și activitatea biochimică a ochiului.

„În cazul coagulării sângelui, de exemplu, este esențial ca proteinele să acționeze la unison: lipsa unei funcții ar duce la sângerarea până la moarte a animalului, în timp ce lipsa unei alte funcții ar duce la coagularea întregului sânge.”[20]

Ochiul, la fel este un organ foarte complicat. Dominic Statham spunea în cartea sa:

„Acesta este sensibil la un singur foton (orice îmbunătățire fiind imposibilă) și are un interval dinamic de zece miliarde la unu, ceea ce este de zece milioane de ori mai mult decât filmul fotografic modern. Puterea sa de procesare a datelor este de necrezut […] Mult mai recent, s‐a estimat că cei doi ochi umani pot procesa mai multe imagini decât toate supercomputerele din lume puse împreună.”[21]

Deasemenea, un alt moment care ar trebui de luat în considerație, sunt spusele lui Behe:

„Evoluția moleculară nu se bazează pe autoritatea științifică. Nu există nici o
publicație a literaturii științifice – în jurnale prestigioase, jurnale de specialitate sau
cărți – care să descrie modul în care s‐a desfășurat sau cum s‐ar fi putut desfășura
evoluția moleculară a vreunui sistem real, biochimic, complex. Există presupuneri că
o astfel de evoluție a avut loc, însă nici una nu este susținută de experimente sau
calcule pertinente.”[22]

Așadar, pentru ca un sistem să funcționeze este nevoie de toate componentele acestuia, pe când ipoteza evoluționistă afirmă alt lucru, cuvântul evoluție fiind răspunsul acestei ipoteze. „Pretenția cutezătoare a evoluționismului darwinist a fost că sistemele complexe pot fi create fără intervenția vreunei inteligențe”.[23] Dar, din câte se vede, lucrurile stau altfel. Complexitatea ireductibilă este doar unul din multele argumente folosite de cei care cred în existența Unui Creator. De fapt, în ce privește argumentele, rezolvarea este mult mai simplă. Este destul doar să privești în jurul tău. Biblia spune:

„Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi.” (Romani 1:19-20)

Dacă este să gândești „normal”, după cum orice obiect pe care îl folosim este făcut de cineva, de ce să nu fie așa cu universul, pământul și viața. Dar nu, oamenii nu doresc să asculte de Cineva care are tot dreptul să spună ce trebuie să facă oamenii și ce nu. Ei mai bine trăiesc așa cum le place lor. Nu în zadar spune Cuvântul Lui Dumnezeu (Biblia) că:

„fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1: 21-22, 28)

În fine, concluzia finală îi aparține fiecăruia. Oamenii pot să aleagă să se îngâmfe, spunând că nu cred în existența Lui Dumnezeu – cu toate că aceasta nu înseamnă că nu vor da răspundere înaintea Lui – sau să asculte de El. Unii pot spune că cred în existența Creatorului, dar în același timp cred și spusele evoluționismului, în acest caz apare o problemă: Biblia nu sprijină această ipoteză, așa că fiecare trebuie să decidă. Fie Biblia – care este singurul adevăr divin absolut și inerant, fie oamenii care se schimbă.

„Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Eclesiastul 12:13-14)

 

Note de subsol


 

1. https://www.youtube.com/watch?v=Ecm8jt3IWDA

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Georges_Lema%C3%AEtre

3. Dominic Statham, Evoluția: știință adevărată? (UK: Biblical Creation Society, 2010), p. 4.

4. Farid Abou-Rahme, Și Dumnezeu a zis… (Cluj: LOGOS, 1998), p. 82.

5. http://www.everystudent.ro/apetulburi/

6. Пол Тейлор, Иллюстрированная сотворение. Книга ответов. Факты о происхождении жизни, человека и космоса (Санкт-Петербург: Библия для всех, 1994), p. 21.

7. Henry M. Morris, Creaționismul științific (f. l. p.: Societatea misionară română, 1992), p. 47-48.

8. Lee Strobel, Pledoarie pentru Creator (Oradea: Cartea creștină, 2010), p. 266-268.

9. Пол Тейлор, Иллюстрированная сотворение. Книга ответов. Факты о происхождении жизни, человека и космоса (Санкт-Петербург: Библия для всех, 1994), p. 21.

10. https://www.youtube.com/watch?v=OhFPAvFhNGk

11. Пол Тейлор, Иллюстрированная сотворение. Книга ответов. Факты о происхождении жизни, человека и космоса (Санкт-Петербург: Библия для всех, 1994), p. 31.

12. Dominic Statham, Evoluția: știință adevărată? (UK: Biblical Creation Society, 2010), p. 4, 14.

13. https://www.youtube.com/watch?v=-lxMlk1zTR0

14. Пол Тейлор, Иллюстрированная сотворение. Книга ответов. Факты о происхождении жизни, человека и космоса (Санкт-Петербург: Библия для всех, 1994), p. 31.

15. Dominic Statham, Evoluția: știință adevărată? (UK: Biblical Creation Society, 2010), p. 52.

16. Ibidem, p. 14.

17. Пол Тейлор, Иллюстрированная сотворение. Книга ответов. Факты о происхождении жизни, человека и космоса (Санкт-Петербург: Библия для всех, 1994), p. 31.

18. Dominic Statham, Evoluția: știință adevărată? (UK: Biblical Creation Society, 2010), p. 61.

19. Lee Strobel, Pledoarie pentru Creator (Oradea: Cartea creștină, 2010), p. 228.

20. Dominic Statham, Evoluția: știință adevărată? (UK: Biblical Creation Society, 2010), p. 119.

21. Ibidem, p. 125.

22. Ibidem, p. 120.

23. Lee Strobel, Pledoarie pentru Creator (Oradea: Cartea creștină, 2010), p. 231.

Bibliografie



Cărți

Abou-Rahme, Farid. Și Dumnezeu a zis…. Cluj: LOGOS, 1998.

Morris, Henry. Creaționismul științific. f. l. p.: Societatea misionară română, 1992.

Statham, Dominic. Evoluția: știință adevărată? UK: Biblical Creation Society, 2010.

Strobel, Lee. Pledoarie pentru Creator. Oradea: Cartea creștină, 2010.

Тейлор, Пол. Иллюстрированная сотворение. Книга ответов. Факты о происхождении жизни, человека и космоса. Санкт-Петербург: Библия для всех, 1994.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s